Jurnalul National va avea in editia de luni ,28 iulie , un cd de colectie cu inconfundabila si unica Loredana Groza .Cd-ul va contine 20 de piese cu cele mai mari hituri marca Loredana cum ar fi “Buna seara ,iubite”,”Aromaroma”,”Femeia ta” ,”Zig Zagga”, “Le le”,”Departare” sau “Zapada palmei tale”.Loredana Groza este una din cele mai valoroase si nonconformiste cantarete autohtone.Ea si-a inceput cariera in 1986 odata cu castigarea Festivalului de la Mamaia si s-a mentinut in topuri pana in zilele noastre.Asocierea sa cu trustul MediaPro nu i-a adus decat beneficii iar in acest an vrea sa lanseze un album pop (am intrebat-o ) dupa ce anul trecut lansase 3 albume,o compilatie best off ,un album dedicat copiilor si albumul cu muzica tiganeasca ,Made in Romanie.

P.S. Nu ratati CD-ul din ziar pentru ca merita ,mai ales daca iti e draga Loredana

E posibil ca in luna august Loredana sa revina in Heaven Outdoor Timisoara…..stay close ]]> http://pozelemele.wordpress.com/?p=121 Mon, 07 Jul 2008 11:55:58 +0000 tiribonflax http://pozelemele.wordpress.com/?p=121

~Luni de la 21:00-22:00 videochat cu Sylvia & Dj Rynno dar nu am inteles exact unde......ori pe monden.info ori pe e-ok.ro.Voi afla zilele astea si va anunt.

~Pe showbiz.ro am gasit niste poze gen Britney fara chiloti cu nimeni alta decat Emma Watson (interpreta lui Hermione din seriile Harry Potter).Take a look http://www.showbiz.ro/monden/2706983-hermione-ne-arata-piatra-filozofala-interzis-minorilor

~Astazi la Carrefour Armonia Arad este un NOU concert Sistem (asta dupa ce nici o saptamana nu trecuse de la ultimul ,vezi posturile anterioare) => alte poze :)

~Pentru ca blogul meu e afiliat cu cel al fan clubului Alb Negru va anunt ca astazi formatia va fi invitata la Happy Hour de la 17:45 pe ProTv.Enjoy !

~Luni de la 21:00-22:00 videochat cu Sylvia & Dj Rynno dar nu am inteles exact unde......ori pe monden.info ori pe e-ok.ro.Voi afla zilele astea si va anunt.

~Pe showbiz.ro am gasit niste poze gen Britney fara chiloti cu nimeni alta decat Emma Watson (interpreta lui Hermione din seriile Harry Potter).Take a look http://www.showbiz.ro/monden/2706983-hermione-ne-arata-piatra-filozofala-interzis-minorilor

~Astazi la Carrefour Armonia Arad este un NOU concert Sistem (asta dupa ce nici o saptamana nu trecuse de la ultimul ,vezi posturile anterioare) => alte poze :)

~Pentru ca blogul meu e afiliat cu cel al fan clubului Alb Negru va anunt ca astazi formatia va fi invitata la Happy Hour de la 17:45 pe ProTv.Enjoy !

Astazi Loredana Groza isi serbeaza ziua de nastere dar si 10 ani de casnicie cu sotul ei ,Andrei Boncea.Ea spuse ca desi e ziua ei ea va fi cea care ne va pregati niste surprize.....sa fie un album sau altceva va urma sa vedem.Pana atunci ii urez si aici pe blog un sincer LA MULTI ANI !!!

~Casa de discuri MediaPro Music se pare ca atrage din ce in ce mai mult artisti de valoare.Ieri Corina s-a alaturat echipei MediaPro dupa ce a parasit Roton-ul.In ultima perioada tot mai mult artisti au ales sa colaboreze cu aceasta casa de discuri cum ar fi : Andra , Dan Balan ,Horia Brenciu,Marius Nedelcu iar acum Corina dar sunt si artisti care de ani de zile au ramas fideli cum ar fi : Loredana Groza,Alb Negru,Adela Popescu,Spin sau Firma.

~Au aparut toate pozele pe http://www.tion.ro/special/party de la concertul MORANDI & SISTEM de sambata .

Astazi Loredana Groza isi serbeaza ziua de nastere dar si 10 ani de casnicie  cu sotul ei ,Andrei Boncea.Ea spuse ca desi e ziua ei ea va fi cea care ne va pregati niste surprize.....sa fie un album sau altceva va urma sa vedem.Pana atunci ii urez si aici pe blog un sincer LA MULTI ANI !!!

~Casa de discuri MediaPro Music se pare ca atrage din ce in ce mai mult artisti de valoare.Ieri Corina s-a alaturat echipei MediaPro dupa ce a parasit Roton-ul.In ultima perioada tot mai mult artisti au ales sa colaboreze cu aceasta casa de discuri cum ar fi : Andra , Dan Balan ,Horia Brenciu,Marius Nedelcu iar acum Corina dar sunt si artisti care de ani de zile au ramas fideli cum ar fi : Loredana Groza,Alb Negru,Adela Popescu,Spin sau Firma.

 ~Au aparut toate pozele pe http://www.tion.ro/special/party de la concertul MORANDI & SISTEM de sambata .

Dupa ce povesteam ca muzica buna in Timisoara vine doar in perioada alegerilor,iata ca pe Heaven Studio avem parte de some surprises.Astfel ca in 14 iunie ni s-a pregatit un mare show cu John Digweed,show precedat pe 16 mai de Crush si Alexandra Ungureanu,urmand pe 23 mai Loredana si Taraful ei,apoi pe 6 iunie proiectul german Fragma cei care au scos unul din marile hituri ale acestei veri , Toca’s Miracle 2008.Asadar,LET THE MUSIC PLAY! ;)

]]> http://patrikkk.wordpress.com/?p=168 Fri, 16 May 2008 16:29:06 +0000 P A T R I K http://patrikkk.wordpress.com/?p=168

Nici nu ma gandeam ca acel miniarticol de ieri cu Fly Project -Allegria va avea asa un succes .Are foarte multe accesari si se pare ca e un subiect "hot" din moment ce atata lume il citeste.Ma BUCUR :)

Citeam ieri prin Agenda de Timisoara sa mai vad ceva noutati si ce am gasit........23 mai 2008 in Heaven Studio Timisoara va fi un concert ............LOREDANA.Probabil ca nu stiti dar eu o iubesc pe Loredana pentru muzica ei,talentul ei si prezenta ei unica pe scena.Astept cu nerabdare sa o vad si cu siguranta voi face multe poze si le voi imparti cu blogul :P.

Am vorbit azi si cu Sylvia la telefon despre un nou concert prin zona mea si am aflat ca abia pe 20 iunie voi avea parte de un concert Sylvia & Dj Rynno la Timisoara.

Maine ma vad din nou cu niste oameni speciali ......echipa Fly Project.Imi petrec ziua in Timisoara ,ma vad cu prietenii mei si apoi sper sa stam la un suculetz si cu echipa Fly sa mai povestim si noi una alta.Sper sa vin si cu poze noi :P:P:P.App cei interesati de concert acesta va fi langa Timisoara ,la Sanandrei ,5-6 km de oras .

Nici nu ma gandeam ca acel miniarticol de ieri cu Fly Project -Allegria va avea asa un succes .Are foarte multe accesari si se pare ca e un subiect "hot" din moment ce atata lume il citeste.Ma BUCUR :)

Citeam ieri prin Agenda de Timisoara sa mai vad ceva noutati si ce am gasit........23 mai 2008 in Heaven Studio Timisoara va fi un concert ............LOREDANA.Probabil ca nu stiti dar eu o iubesc pe Loredana pentru muzica ei,talentul ei si prezenta ei unica pe scena.Astept cu nerabdare sa o vad si cu siguranta voi face multe poze si le voi imparti cu blogul :P.

Am vorbit azi si cu Sylvia la telefon despre un nou concert prin zona mea si am aflat ca abia pe 20 iunie voi avea parte de un concert Sylvia & Dj Rynno la Timisoara.

Maine ma vad din nou cu niste oameni speciali ......echipa Fly Project.Imi petrec ziua in Timisoara ,ma vad cu prietenii mei si apoi sper sa stam la un suculetz si cu echipa Fly sa mai povestim si noi una alta.Sper sa vin si cu poze noi :P:P:P.App cei interesati de concert acesta va fi langa Timisoara ,la Sanandrei ,5-6 km de oras .

~Ieri la emisiunea lu Marutza a fost prezenta vestita (pentru ce? ) Simona Sensual.Ce mai.....o blonda adevarata din toate punctele de vedere.A si cantat o melodie specifica ei si a scos perle dupa perle http://www.happyhour.ro/arhiva/momente_happy/ Enjoy ca aveti ce rade :)

~Am vazut un articol interesant pe Click asa ca am cautat si pe Google "cele 13 legende pentru Bacau" si am dat peste pagina oficiala a acestei campanii la care doar cei din judetul Bacau pot participa pentru a desemna cele 13 legende ale judetului printre care se afla Loredana,Nadi Comaneci,Stefan cel Mare sau George Bacovia.Potrivit ziarului maine se va afla acest top.(au uitat-o pe Columbeanca in propuneri :)) )

~Ziarul Arad Expres ,care au si pagina de internet aradon.ro ,a devenit se pare un ziar electoral.E drept ca ziarul e distribuit gratuit dar era un ziar mic cu informatii de ultima ora din care multa lume se informa fara sa dea bani.Ce am observat in ultimele saptamani.Ziarul e full de bannere pentru campania electorala din 1 iunie.Nu mai citesti nicio stire doar promisiunile si visele unor oameni care vor sa devina primari iar apoi sa nu faca nimic.De abia astept sa treaca alegerile astea .

~Ieri la emisiunea lu Marutza a fost prezenta vestita (pentru ce? ) Simona Sensual.Ce mai.....o blonda adevarata din toate punctele de vedere.A si cantat o melodie specifica ei si a scos perle dupa perle http://www.happyhour.ro/arhiva/momente_happy/ Enjoy ca aveti ce rade :)

~Am vazut un articol interesant pe Click asa ca am cautat si pe Google "cele 13 legende pentru Bacau" si am dat peste pagina oficiala a acestei campanii la care doar cei din judetul Bacau pot participa pentru a desemna cele 13 legende ale judetului printre care se afla Loredana,Nadi Comaneci,Stefan cel Mare sau George Bacovia.Potrivit ziarului maine se va afla acest top.(au uitat-o pe Columbeanca in propuneri :)) )

~Ziarul Arad Expres ,care au si pagina de internet aradon.ro ,a devenit se pare un ziar electoral.E drept ca ziarul e distribuit gratuit dar era un ziar mic cu informatii de ultima ora din care multa lume se informa fara sa dea bani.Ce am observat in ultimele saptamani.Ziarul e full de bannere pentru campania electorala din 1 iunie.Nu  mai citesti nicio stire doar promisiunile si visele unor oameni care vor sa devina primari iar apoi sa nu faca nimic.De abia astept sa treaca alegerile astea .

                                                                                                                 Vag invidiosi pe succesul vecinului de judet Tatulici cu cei "10 pentru Romania"  bacauanii au preluat ideea in campania "13 legende ale Bacaului" Campania se incheie maine si CURS le sondeaza opiniile (deducem ca marja de eroare e cam 25 % ) Ok, ii uram succes divei.

Concurenta Loredanei ar fi :     Ştefan cel Mare, Nadia Comăneci, George Enescu, părintele Galeriu, George Bacovia, Doina Melinte, Radu Beligan, Olga Tudorache , Eremia Grigorescu , Tristan Tzara, Vasile Pârvan , Costache Negri , Radu Cosaşu , Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti, George Emil Palade  si multi altii.

O singura nedumerire si posibil motiv de scandal national : ghini bre si pi Monica Columbeanu o scaparati di pi lista şeea ?                                 

Primii care au intrat in scena au fost cei de la Dj Project,care au interpretat cateva dintre cele mai apreciate piese ale lor.

Au urmat cei de la HI-Q,pentru care concertul de aseara a avut o insemnatate aparte,fiindca a marcat debutul noii voci feminine,Anya ,in trupa Hi-q.De fapt,cred ca acest element a facut cu atat mai asteptat si mai atractiv concertul acestei formatii.Noua componenta a Hi-q mi-a facut o impresie buna si cred ca deja s-a integrat in trupa.A scris despre acest moment si siteul monden.info.

Pe scena au urcat apoi Iris,cei supranumiti "Nationala de rock a Romaniei" care au oferit un show live de exceptie,cu melodii din toata istoria glorioasa de 30 ani a trupei,inclusiv de pe noul album "Cei ce vor fi".La final,baietii au fost aplaudati la scena deschisa de publicul adunat intr-un numar foarte mare,in Piata.

Spectacolul a fost inchis de Loredana Groza,Connect-R si taraful Agurida care au creat o atmosfera foarte placuta cu melodiile lor.Loredana a cantat piese din intreaga ei cariera,de la "Buna seara,iubite"[cu Connect-r pe post de Caramitru?:)]pana la cele de pe noul album "Made in Romanie".

Din pacate,si ploaia si-a facut simtita prezenta ,dar,cred ca,pana la urma,si aceasta a avut farmecul ei.

Seara s-a incheiat apoteotic cu un spectaculos foc de artificii,care a incantat publicul.

Simfonia poate fi vizitata pana azi,la ora 18,la Casa Cartii.

P.S:La multi ani si toate urarile de bine celor care-si sarbatoresc azi ziua numelui!

POST #1:  "Su come vorrei il mio uomo#

Non cerco un uomo muscoloso e vitaminico, neppure lo voglio impegnato politicamente di quelli che si surriscaldano per temi sociali, l’ambiente la TAV i diritti degli omosessuali, dovrebbe essere discretamente simpatico, odio l’uomo narciso col petto e il culo in fuori, il mio uomo deve stare leggeremente gobbo, ingobbito dall’anonimato, nessuno che allontani  l'attenzione da me, qualcuno che se ne resti all'angolo ma non davanti al pc, non voglio un autistico, uno che dica parole come rank, template, feed, eppero’ lo voglio capace di farmi ridere,  che sia ironico ma non contro di me, voglio dire, mica una di quelle orribili persone pronte a tagliarti col bisturi pur di sentirsi perspicaci, io lo voglio ironico in generale, e di certo non qualcuno che giudichi dalle apparenze, siccome io guardo maria de filippi_e per inciso la guardo con spirito critico_allora automaticamente sono quel genere di persona che ha portato l’Italia allo sfacelo che e’ colpa di gente come me se e’ pieno di deficienti, uomini (e donne) privi di cultura e civilta’ e blablabla, non voglio un uomo querulo, e certamente, benche’ accetti la frustrazione come segno di capacita’ critica, io non la ammiro: la tollero, eppero’ questa tendenza non deve trasformarsi in attitudine al rompicoglionismo, tipo che se gli dico amore andiamo a farci una crociera, lui mi guarda come fossi Pol Pot, eh no, cazzo. Capito? Io voglio un uomo con le palle che mi ami rispettando la mia integrita’, il mio carattere.

Loredana

Nu cred ca e o idee rea dar e foarte romaneasca... pe mine nu m-ar afecta foarte tare. Adica proiectul e un fel de last-fm... aflati detalii la Florin pe blog... dar un last fm doar cu muzica romaneasca... cum va suna asta? Din filmuletzul lui Florin am sesizat si entuziasmul lui piticu.ro fatza de artistii romani care sunt mai bun decat necunoscutii de pe last fm, el zice ca e mai "misto" (termen imprumutat din vocabularul piticu.ro) sa asculti muzica unor artisti pe care poti sa-i vezi pe strada :)

Adica Andreea Balan e mai buna ca Bach pentru simplu fapt ca traieste si o poti vedea intamplator in Mall.

In momentul asta ma bucur ca n-am un prieten tampit care sa-mi faca lista de melodii Holograf, Loredana si Directia 5 sa mi le trimita de 8 martie :) Dar cat ma bucur :))

Ca tot urmeaza sa vina la Fabrica in viitorul apropiat am sa las o trupa sa cante aici pentru muzica mai putin ascultata si cunoscuta de catre ignoranti (scuze da asha e frate

)

<< Pentru ca pe timpul lui Ceausescu morala era la mare pret, fetele erau duse in grup la un ginecolog pentru a se constata periodic daca mai sunt virgine, in caz contrar ele fiind exmatriculate din scoala pentru purtare necuviincioasa si atentat la bunele moravuri. 'Atunci nu era ca acum sa poti face ce vrei si cand vrei. Ne controlau periodic sa vada daca mai suntem fete cuminti, cum ziceau ei. Eu i-am convins pana la urma sa sar peste o verificare cu o cantare' - declara Loredana Groza ieri, la un post de radio...>>

Cu această piesă fraţii noştri au intrat în 2008... Loredana rulezzz :))

Refuz sa scriu despre lucrurile urate. Sunt atat de multe, atat de sonore, atat de vizibile si atat de nocive incat o semnalare a lor in plus nu face decat sa abuzeze de dramul de rabdare si, eventual, de speranta, ramas(e) in noi. Si, totusi, uneori obosesc sa vanez minuni intr-un desert al urateniei. Uneori, mi-e foame si mi-e sete de un adevar crud, care sa ma readuca la realitate, dintr-o lume pe cat de idilica, pe atat de utopica, unde ma refugiez in cea mai mare parte a timpului.

Exista insa, oameni carora cu greu le smulgi adevaruri incorfortabile. Pentru ca deviza lor este “nu rani pe nimeni, oricum nu poti schimba lumea”.

Iata insa, ca atunci cand oboseala mea, alergand dupa Fata Morgana, se suprapune oboselii cuiva de a zambi condescendent catre haosul din jur, traim o foame si o sete comuna. Mi s-a intamplat o astfel de simultaneitate cu un personaj pe care-l gasesc foarte interesant: Maddy Slabacu, un nume omniprezent pe afisele Teatrului Tandarica, timp de 11 ani, pana in 1982, cand a schimbat spatiul mioritic pe un “Australian dream”, venind definitiv in Sidney.

-Stimata dna, “v-am vanat” luni de zile, la Sidney, pana am reusit sa va spun 2 vorbe la telefon…

-Dupa care nu te-ai mai oprit. Nu pot spune ca regret cunostinta dar da, prin februarie, cand stiam ca incerci orice ce sa dai de mine, m-as fi ascuns si in gaura de sarpe.

-Nu-mi dati nici o sansa sa o iau ca pe un compliment. Ce v-a determinat sa fiti atat de defensiva?

-N-as putea spune ca ceva anume. Probabil ca tot, un tot care nu continea insa, prea multa informatie la acel moment. Erai venita proaspat din Romania, afisai ceea ce noi, cei emigrati de multi ani, numim “romanisme”, erai obositor de insistenta si, de parca toate astea n-ar fi fost de ajuns, manifestai un entuziasm care risca sa sperie. Cei plecati demult de acasa se feresc, in general, de noii veniti. Ii lasa intai sa-si linisteasca-limpezeasca apele, stiut fiind ca emigrarea este un fenomen care-ti intoarce toata viata pe dos. Oricat te-ai feri, tulburarea lor te atinge si pe tine, odata ce iei contact cu ei si nu ai nevoie de asa ceva, dupe ce cu greu ti-ai dus la capat propriul travaliu. Emigratia e un altfel de drum spre Golgota, pe care e musai sa-ti duci crucea singur.

-Care a fost crucea dvs, dna Maddy Slabacu?

-Esti imposibila! La ce ajuta sa rememoram, cu asistenţa, trecutul meu?

-Sa zicem ca ar fi un fel de recompensa pentru asiduitatea cu care v-am inoportunat, pana ati cedat.

-Well, crucea mea nu a fost nici mai mare, nici mai grea decat a unora dintre emigranti, chiar daca eu am senzatia ca am strabatut lumea in talpile goale, pana am ajuns la stadiul, statutul si linistea de acum. Stiu ce spun, mai toti prietenii mei din Sidney au trait experienta asta. Cred doar ca eu nu aveam spinarea destul de batucita pentru jungla unei lumi “libere”. Veneam cu un set de valori bine inradacinate -pe cele mai multe le am si azi-, veneam cu un bagaj emotional complesitor, veneam cu o frustrare uriasa si nu eram pregatita pentru altele si mai mari inca. Am ajuns intr-o tara vorbitoare de limba engleza, fara sa cunosc prea mult din limba lui Shakespeare. Degeaba ii stiam piesele, personajele, stilul, cand eu nu puteam vorbi despre nimic din ce stiam. Nu-ti mai spun ca australienii vorbesc o engleza destul de aparte de acel british pur sau de americansimele pe care le culegem din cinematografe, de la televizor sau din topurile muzicale.

-Dar limba ati invatat-o…

-Da, numai ca o cariera nu se face la orice varsta. Ma-ngrozea ideea ca trece timpul si eu, in loc sa le arat celor de aici ce stiu si ce pot, trebuia “sa ma intorc la scoala”- adica sa invat engleza. Am dus in spate acest handicap pana cand mi s-a dat in mana prima papusa. Din clipa aceea am sters orice bariera intre mine si lb. engleza, intre mine si un spatiu cultural pe care-l credeam impenetrabil, aici, la Sidney.

-V-ati lovit de rasism?

-Nu. M-am lovit de standarde atat de inalte, incat nu-mi imaginam ca pot fi trecute.

Aici ti se cere sclipire de geniu, ca sa ocupi locul unui artist oarecare. E firesc, Australia are si ea artistii ei buni si mi se pare mai mult decat legitim sa ii prefere. Si atunci, ca newcomer, trebuie sa te dai peste cap si sa-ti amutesti asistenţa.

-Cum ati facut asta?

-Repet, am luat o papusa in mana. Dadeam auditie pentru un post la cel mai mare teatru de papusi din Sidney –asta se intampla in 1982, parca -Marionette Theatre. Cineva incerca sa imi arate cum se tine o papusa in mana si cam ce ar trebui sa fac cu ea. L-am lasat in pace. Nu stiu daca ar fi avut mare importanta sa ii spun ca in Franta, cu “Tyl Eulenspiegel“ -turneu in care am avut placerea sa lucrez impreuna cu Horatiu Malaele- am ridicat toata sala in picioare…In fine…ce-am reusit atunci, la auditie, cu papusa aceea, nu am mai reusit, de altfel, nu am mai incercat vreodata. A fost, cred, unul din examenele vietii mele. Stiu doar ca am fost anagajata pe loc si cateva luni mai tarziu directorul teatrului ne considera pe mine si pe Antoinette, sora mea, cei mai buni artisti papusari ai teatrului. Mi-a tinut de cald aceasta apreciere deosebita pe care un astfel de om a avut-o pentru noi. De altfel, cred ca dintr-un fel de recunostinta pe care nu stiam s-o rostesc, cand directorul teatrului a plecat de la Marionette, infiintandu-si o alta companie, The Story Teller Theatre, l-am urmat si noi doua.

-Cum se face ca va gasesc astazi in pozitia de fondator si director artistic al Horizon-ului?

-Simplu. Nimic nu tine cat piatra in munte. Apoi, eu eram fidela unei altfel de formari artistice, din Romania, nu ma miscam prea dezinvolt printre “barierele” birocratice de aici, mai ales ca limba engleza isi pastra, in continuare, multe necunoscute pentru mine. Asa se face ca, in 1997, impreuna cu Ando am zis ”Gata! Ne facem propria companie!”. Nu prea stiam noi ce spunem, o companie, odata infiintata, are nevoie de un bord director, deci un numar de oameni care iti pun in discutie deciziile si, in final, constanti ca acea companie a ta nu e chiar numai a ta, adica nu faci chiar ce vrei. Am fugit de birocratie si am dat tot peste ea, acum suntem, o mare parte din timp, ingropati in hartii, aplicatii, scrisori, comunicate si asa mai departe. Cand am spus ca vrem sa infiintam un teatru de papusi aici, in Sidney, nimeni nu a crezut ca vom rezista. Azi avem un deceniu de activitate in spate si un catalog de productii proprii cu care, personal, ma mandresc.

-Era sa-mi anticipati intrebarea - cu ce se poate lauda Horizon in cei 10 ani de existenta?

-Cu foarte multe, desi nu toate evenimentele si actiunile noastre ar tine prima pagina a ziarelor. Cel putin nu in sensul romanesc al sintagmei. Dar eu am sufletul impacat cu fiecare actiune care intrat pe agenda de lucru a Horizon-ului, pentru ca eu am crezut dintotdeauna in 2 roluri/functii ale actului artistic: sa educe si sa vindece. Nu imi place sa reduc actul artistic la entertainment, pur si simplu. Sunt cativa ani buni de cand vreau sa cred ca am reusit sa impun aceasta calitate programelor Horizon- de instrument educational si de terapie prin arta. Am organizat sute – ca daca spun mii nu ma crede nimeni- de work-shop-uri, pe cele mai diverse teme (anti-violenta domestica, anti-bulling, safe sex, rebuild ur self esteem, puppetry, visual arts & drama, body language, express urself etc etc etc) Satisfactia de a lua in mana un bulgare cleios de lut si a-l lasa din mana in forma unui ulcior, gata sa ia apa limpede de izvor …Asta traiesc si simt vazand copiii care, trecand prin programele noastre, se uita inspre viata dintr-o data cu ochii mari deschisi, ci nu cu pumnii stransi de furie si frustrare, ca pana atunci. Dar productiile noastre care tin strict strict de scena sunt, chiar daca nu la fel de numeroase ca celelalte activitati, spectacole care ne-au mentinut in atentia publicului australian, in mod special din statul NSW, in atentia organizatorilor de festivaluri si de happeninguri artistice si, iata-ne, dupa 10 ani suntem inca aici, desi –repet- nimeni nu ne dadea mai mult de 2-3 ani de existenta. Dintre spectacolele scrise de mine si de Antoinette si montate de mine in cei 10 ani de Horizon cu cea mai mare placere imi place sa amintesc de Mirage, Punch& Judy, Wasted, An Alien Adventure, Three Magic Creatures, Through Myopic Lenses, Commedia Dell’ Arte, All Ours, Christmas Star, Talk Back (scenariu Bob Short), Love Thee si Toward New Horizons (montat de Jason Dorsett, assistant directorul meu).

-Sar de la una la alta – de ce interactioneaza atat de greu intre ei romanii emigrati, in special cei plecati de acasa de foarte multa vreme?

-Pentru ca si-au castigat linistea si un loc al lor nespus de greu, n-am cum sa-ti explic asta in spatiul unui interviu. Aici sunt si foarte multi romani care, desi par ca s-au adaptat, lucrurile stau cu totul altfel. Si, cand nu esti adaptat pe de-a-ntregul, esti agresiv si frustrat, dpdv social. Ori, eu detest agresivitatea de orice fel, nu permit linistii mele, castigate atat de greu, sa fie tulburata de nimic. De altfel, vei vedea ca mai toti romanii care, ajunsi aici, si-au croit un drum al lor, evita sa se amestece prea mult cu ceea ce se cheama comunitate romaneasca. Pe de alta parte, nu-mi amintesc sa fi lasat fara raspuns vreo solicitare pe linie culturala, venita din partea romanilor de aici. Tu ar trebui sa stii mai bine asta, ca asa ai reusit sa dai de mine si “sa ma prinzi”, cu festivalul acela de poezie la Sidney, “Primavara Poetilor”.

-Ma roade o-ntrebare -inca una- e clar ca nu v-am inspirat o mare simpatie la inceput. Cum de ati acceptat, mai ales date fiind cele marturisite mai sus, sa faceti parte din programul primei editii australienea Festivalului International de Poezie “Le Printemp des Poetes/Spring Season of Poets/Primavara Poetilor”? Am inca in memorie acel recital din Clara Margineanu, sustinut de dvs, pentru care mi-ati facut minunata surpriza de a o aduce pe Shabnam Tavakol de la teatru, actrita, papusar principal si dance performer si care a sustinut un moment coregrafic de contemporary movements pe fundalul recitalului de poezie.

-Intai, cred ca a fost vorba de o slabiciune de moment a mea, apoi mutarea ta de sah-mat, cand ai venit la Consulat cu cateva carti ale Clarei, rugandu-ma sa-mi aleg de acolo cateva texte care-mi plac si care m-ar inspira pe mine, ca actrita, ca regizor. Aici m-ai prins, de fapt. Nu mai pusesem mana pe o carte de versuri de nu stiu cand, cu atat mai putin pe una romaneasca. Eu nu sunt atat un om al cuvintelor, cat al imaginilor. In poezia Clarei am dat peste foarte multe imagini, unele devastatoare. Am o putere fantastica de a vizualiza. Ea scria despre stari…Eu le-am vizualizat, le-am perfonificat…le-am vazut facand ravagii intr-un destin…am retrait spaimele ei, furia ei, nevoia ei de linsite, nevoia ei de intelepciune…nevoia ei de a se imblanzi, daca nu de dragul altora, atunci macar de dragul ei. I-am cernut acestei tinere poete toate starile prin mine. M-am luat la tranta cu ele, m-au obosit si le-am obosit, le-am infrant in fata publicului, exorcizandu-le. Tot acest episod cu poezia, abia mai tarziu mi-am dat seama, mi l-am oferit ca pe un rasfat intelectual. Daca vrei, de aceea te si las acum sa ma exasperezi cu intrebarile.

-Sper ca lumea sa simta zambetul cu care-mi adminstrati pilulele de ironie-umor. Candva v-am intrebat ceva legat de “acasa” -prin asta intelegeam Romania- si m-ati contracarat atat de vehement, incat am abandonat aproape instantaneu intentia unui interviu. Mi-ati spus ca “acasa e aici,la Sidney!”. Ati stiut ca o sa-mi taiati elanul jurnalistic cu aceasta replica sau chiar asa stau lucrurile pentru dvs?

-Amandoua. Vezi tu, dupa cate am trait, cred ca adevarul nu mangaie pe crestet pe nimeni. Dar daca esti atat de curioasa, fii pregatita sa faci fata unor adevaruri inconfortabile, fara sa devii judecator. Cand, in Romania fiind, am primit primele aplauze, mi se pareau o consecinta obligatorie a formarii mele profesionale la scoala unui om fantastic, Margareta Niculescu. Peste alti ani, alte aplauze mi s-au parut firesti, obligatorii, pentru amprenta pe care o pusesera pe profilul meu artistic oameni ca Miriam Raducanu si Irina Niculescu. Insa cand am ridicat prima data sala in picioare, aici, in Australia, am simtit ca m-am cocotat in bratele lui Dumnezeu. Succesul in Romania, la parametrii la care era inteles atunci si acolo, mi se parea, repet, o consecinta fireasca, daca nu chiar obligatorie. Succesul aici insa, a fost batalia mea pe viata si pe moarte. Ceea ce obtii foarte greu, aproape inuman de greu (ca nici in Romania nu a fost usor, nu-ti imagina altfel), nu esti pregatit niciodata sa pierzi sau sa minimalizezi. Vezi tu, in Australia mi s-a spus “Maddy, you are Marlene Dietrich of puppetry!”. Nu imi amintesc nici o declaratie de dragoste care sa o egaleze pe aceasta. Tot aici am trait cea mai lunga si mai perfecta poveste de iubire – iata, pana intr-acolo, incat am inventat grade de comparatie perfectiunii. Si daca nimic altceva nu te convinge, pentru ca te vad inca foarte inradacinata in tot ce inseamna Romania, iti dau un ultim argument – aici, in pamantul tarii asteia, sta sora mea, care si-a pus viata in acest vis al nostru -sa reusim si aici sa facem arta, sa infiintam un teatru. Antoinette a fost intruparea sintagmei “a muri pe altarul artei”. Si asta s-a intamplat aici. Dar gresesti daca ramai cu impresia ca ma uit la Romania cu ochi de turist. Nu avem nici una timp sa-ti spun acum de cate mii de ori am gandit si am spus despre Romania “ e o tara literalmente culturala”. Nu din ziare sau de la televizor stiu strainii lucrurile bune despre Romania, ci de la oameni ca mine. Doar ca eu, expusa agresiv, daca vrei, atator alte modele culturale si sociale –Australia prin definitie inseamna multiculturalism, fiind o tara care inmanuncheaza toat etniile posibile ale lumii- nu am cum sa nu vad si ceea ce ar trebui sa dispara din bagajul Romaniei – si nu dispare, din pacate. Insa eu cred ca am ajuns la intelepciunea de-a nu judeca o tara si un popor prin prisma unui sistem socio-politic pe care nu poporul il schiteaza (desi ar trebui). Dar nici nu pot spune cu larghete “si ce daca”.

-Dar in Romania s-au petrecut niste schimbari uluitoare…

-Uluitoare sunt pentru tine, ca ai treizeci si ceva de ani, nu pentru mine, care le asteptam de pe vremea cand eram mult mai tanara decat tine. Pentru mine sunt niste schimbari care vin atat de tarziu, incat nu mai incap intr-o definitie a compensantiei. Si-n plus, e prea lent si e prea putin. Nu ca as fi eu carcotasa , dar e firesc sa vreau tot ce e mai bun pentru tara asta.

-Ati vizitat Romania? Parca anul trecut, cand va cautam, mi s-a spus ca sunteti in Europa. Nu-mi imaginez ca ati in fost in Europa fara sa dati “pe-acasa”…

-Am fost de patru ori acolo. De fiecare data aterizam pe Otopeni tremurand de emotie. De fiecare data plecam tremurand de nervi. Dar, repet, nu-i fac o vina tarii pentru un sistem social departe de cel cu care m-am obisnuit in Australia. Cert e ca incercam sa ma simt ca acasa si nu reuseam. Ba, ma mai trezeam si cu cate un tinerel care-mi arunca in fata eticheta de “tradatoare”, pentru ca am emigrat, in loc sa stau “acasa, sa mananc salam cu soia”. Cu cata usurinta putea palmui pe cineva despre trecutul caruia nu stia absolut nimic! M-a tentat sa-l intreb pe unul “ si tu, tu personal, X-ulescu, ce ai facut sa schimbi ceva in bine? Ce faci sa schimbi ceva in bine? Tu, care esti preocupat sa fii la moda, in pas cu Occidentul, inghitind cu ghiotura numai, si accentuez numai, ce e rau, putred si urat in Occident, dar nimic din ce e bun?”. Dar pentru discutii de gravitatea asta iti trebuie un interlocutor cu aceleasi date sau asemanatoare cu ale tale sau oricum un interlocutor cu cerebelul intact, asa ca am lasat-o balta.

-Si, totusi, iata ca va pregatiti sa va intoarceti in Romania pentru a cincea oara…

-Well, acum, de-abia acum pot spune ca ma intorc acasa. Ma intorc intr-o Romanie culturala, ci nu in Romania functionarului care-ti zice vreo doua de dulce la ghiseu, daca indraznesti sa-i adresezi mai mult de o intrebare-doua. Ma intorc intr-o Romanie care a sucit si rasucit arta pe toate fetele, ci nu in Romania vanzatoarei care te-njura daca ii atingi marfa si pleci fara sa cumperi nimic. Ma-ntorc in teatru, pentru teatru, cu teatrul meu si, culmea, la teatrul care m-a consacrat -la Tandarica. Ma rog, si-o putem tine asa inca o ora, de dragul cititorilor, pentru ca altfel, de aici incolo tu cunosti toate detaliile –doar ai scris versiunea in limba romana a dialogurilor Titania-Oberon, si inca in versuri, din spectacolul cu care ne vom prezenta in festivalul de la Tandarica.

-Multumesc pentru reclama, cineva trebuia sa zica o vorba buna si despre mine, nu-i asa? Si va mai multumesc pentru ceva – pentru sinceritate si pentru rabdare. Si sa le mai spunem cititorilor nostri ca va pot (re)intalni la Teatrul Tandarica, intre 4-9 decembrie, cu prilejul celei de a treia editii a Festivalului International de Animatie “Bucuria Copiilor”, organizat chiar de teatrul-gazda, in colaborare cu Primaria Bucuresti si UNIMA –Romania.

“Melissa, ai emoţii?”, o-ntreb eu pe micuţa româncă australiancă, la premiera oficială a filmului Battle Therapy (în care joacă excelent, nu monopolizează ecranul, dar joacă excelent). Zâmbeşte timid, aşa cum poate numai la 18 ani poţi zambi, cucerind instantaneu totul şi-mi dă un răspuns pe care nu mi l-a dat nici un adult căruia i-am pus vreodată întrebarea asta: “ Da, am, dar ar fi şi trist să n-am emoţii!”. Într-un trup de copil frumos, o minte frumoasă de adult frumos!

Premieră oficială la Sydney, cu limuzină, ţinute de ceremonie, covor roşu, presă, vânzoleală… O să spuneţi că exagerez, aşa cum se face în diaspora când vine vorba de vreunul de-al nostru mai răsărit; o să spuneţi că scot din context şi că supralicitez dacă scriu că fătuca asta mergea ca o mică prinţesă. M-am uitat în jur, la colegii şi colegele ei de actorie şi de film, la prietenii lor, la staff-ul Scolii de Film Partycp8 ) care a si produs filmul): unii erau exuberanţi, alţii păşeau de parcă urmau să înfigă steagul naţional pe Everest, alţii erau tensionaţi, alţii dădeau mici reprezentaţii de teribilism – aşa cum, iar, doar la adolescenţă te mai prinde bine-, alţii afişau o morgă de-mprumut. Nimeni nu mergea ca ea, nu avea statura ei, toti erau o prezenţă, ea era o apariţie. Cine o fi învaţat-o să fie aşa? Oare asta se învaţă?

Şi-am înţeles că fata asta, Melissa Hanes, rătăcită la capătul lumii, nu aparţine generaţiei ei, timpului care-i scrie deja numele pe afişe. Melissa vine, ca structură interioară, de mult mai de departe şi de mult mai de demult şi, în sfârşit, am priceput că atunci când i se spune, cu uimire, cât de tare seamănă cu Audrey Hepburn, lumea nu îi serveşte complimente de circumstanţă şi nici nu se referă strict la izbitoarea asemănare fizică dintre cele două.

“Melissa, mamă, ridică-ţi puţin trena, că mături strada!”. Ba nu, lasă-ţi trena să măture strada, asta e oricum o rochie pe care o porţi doar o singură dată, intr-o singură zi – când 2000 de oameni au cumpărat bilete, să te vadă (şi) pe tine! Azi ai nevoie şi de un blazon exterior - rochia ta cu trenă, la debutul ca actriţă, în Sydney, la doar 18 ani.

Văd filmul, aplaud, în generic văd numele altui roman, pe care-s fericită că l-am cunoscut aici, la Sydney – regizorul roman Iosif Demian, cel care i-a învăţat pe “copiii” acestui film de la cum arată o cameră de filmare până la cum se face un film cu ea. Ies apoi în foayer, amintinu-mi că, nu demult, sălile de teatru, cinema şi concerte erau “camera mea de lucru”, ca jurnalist şi-ncep: “Unde-l pot găsi pe Arthur Kade; producătorul? Dar pe actriţa australiancă Samantha Noble (fiica celebrului actor australian John Noble, care a jucat rolul Denathor în Lord of The Ring)?”.Îi găsesc pe rand. Samantha tocmai îşi condusese celebrul tată până la ieşirea din studio HOZTS- FOX STUDIO SYDNEY care, după ce văzuse cum jucase tânăra lui studentă, se grăbea în altă parte. “Bun aşa! Cinci minute le obţin oricum!”, îmi yic ăn gând.

Samantha Noble : ” Melissa? Dark, smouldering and mysterious!”

-Sam, ştiu ca o pregăteşti pe Melissa, în particular, la actorie. Tu eşti cea mai în măsură să îmi spui cum este Melissa.

-Mel, în mod evident, arată aşa cum te-ai aştepta să arate o actriţă- asta în primul rând, până să ajungi să vorbeşti de talent şi de altele. Arată splendid în camera (de filmare), are ceea ce se cheamă stillness (linişte) şi e foarte naturală. Ei nu e nevoie să-i spui vreodată să scadă din accent (ul dramatic) pe ici-pe colo, pentru că are acel simţ interior de a nu-şi exagera miscările, atitudinea, replicile. Ce-mi place la ea în mod deosebit este că poate juca “dark, smouldering and mysterious” (întunecat, mocnit şi misterios) şi asta este exact ceea ce se cere de la o femeie care trebuie să fie “în faţă”, “să conducă jocul”.

-Înţeleg că urmează s-o duci pe Melissa la nşste audiţii, privind noi roluri pentru ea în nişte producţii cinematografice. Poţi să-mi dai câteva detalii?

-Nu pot să-ţi spun acum prea multe. Melissa, neavând încă un agent al ei, când primesc scenariile de la regizori, mă uit peste ele şi selectez ce cred că i s-ar potrivi Melissei.

-Nici tu nu eăti genul care să se rezume la a-i pregăti pe aţtii şi aud că rolului tău din Lord of The Ring i se vor adăuga cât de curând altele, tot în pelicule internaţionale. Ce îmi poţi spune nou despre tine?

-Tocmai s-a lansat în format DVD filmul “See No Evil”, în care joc şi eu (producţie USA), iar pentru viitorul foarte apropiat amintesc “Gabriel”, o producţie Sony Pictures, filmată doar cu actori australieni, în care , de asemenea, joc şi eu. Tot anul acesta va ieşi un horror, “The Gates of Hell”, tot o producţie americana, pentru care iar “sunt în cărţi”, iar un alt film în care joc , “Lovely Scarry Wolves” (nelansat încă pentru marele public), a fost acceptat la Cannes 2007.

-Tocmai ai urăarit premiera peliculei “Battle Therapy”. Indiferent de lungimea rolului fiecăruia, cine ţi s-a parut a-şi fi interpretat cel mai bine “partitura”?

-În opinia mea, cei care chiar s-au remarcat au fost cele două Melisse (N.R. probabil se referă la Melissa şi Larissa, în caietul-program al filmului singura cu numele Melissa fiind M. Hanes), Daniel Madani şi Rahel Abdulrahman ( N.R. care are doar 15 ani şi care se bucura de aprecierea regizorului roman Iosif Demian in mod special).

-Să fii celebra fiica a unui şi mai celebru actor e greu, e ceva ce te obligă sa-ţi depăşeşti limitele sau, dimpotrivă,, e de bun augur?

-Pentru mine, a fi fiica lui John Noble nu e chiar aşa de greu. Calitatea mea filiaăa nu mi-a adus neapărat roluri, cât contacte, ceea ce e de maximă importanţă. Oricum, nu simt nici o presiune în a fi o Noble pentru că, structural, sunt foarte încrezatoare în mine, în ceea ce ştiu şi îă ceea ce pot, sunt convinsa ca pot face faţă oricărei provocări profesionale.

-Si, probabil, ai dreptate. Succes in continuare!

Loredana TUDOR-TOMESCU, Sydney

Miercuri seara, la FOX STUDIOS, in Sydney, sala HOYTS (3 sali, de fapt), puhoi de lume la intrare, la premiera filmului “Battle Therapy”… Foarte multi tineri, dar nu numai…Eu, si eu p-acolo…Pana cand mi-am dat seama ca nu pot  fi un simplu spectator, ca n-am venit doar sa vad o cunostinta cat talent are, ca n-am facut 60 de kilometri pana-n city doar asa, ca sa ma aflu-n treaba si sa mai scap de retete culinare. Am venit sa vad o romanca de 18 ani, talentata, frumoasa, desteapta, facand primii pasi pe drumul unei cariere care are toate sansele sa ajunga de invidiat: Melissa HANES. Si mi-am aminitit ca, venind in Australia, nu am lasat doar Romania in urma, ci si 13 ani de jurnalism. Anii i-am lasat acolo, experienta si automatismele le-am adus cu mine. Asa  ca:

Limuzine, rochii sofisticate, covor rosu, presa, aplauze, fericire, zambete, ochi sclipitori…Ah, mi-era dor de asa ceva!

Si, peste toate, teama mea ascunsa ca mult din ceea ce vede este doar parada,  este doar management inteligent suplinind un gol de valoare si talent…”Da Doamne sa nu fie asa!”, imi ziceam. Si Dumnezeu a dat!

Ca sa evit subiectivismul dictat cumva de mandria mea de roman care asista la debutul fastuos al altui roman, in strainatate, o sa ma abtin de la prea multe opinii personale si-o sa relatez parerile altora, care au caderea de a opina si de a da verdicte.

Pe scurt, de la mine, concluzia ca premiera, care a coincis si cu examenul de absolvire a Scolii de actorie Partycp8 (ma refer la promotia 2006-2007) a fost un succes si de productie, si de casa – cel putin pentru prima seara, cand s-au vandut peste 2000 de bilete la un film facut de adolescenti (cu buget de scoala), nedeschis inca marelui public. Un film pentru care s-a facut casting cu peste 100 de studenti , din care, in final, au fost alesi doar 6. Apreciati dvs daca e sau nu reprezentativ  faptul ca Melissa este unul din cei 6.

La “after-party”-ul organizat de Partycp8 si de producatorii filmului am avut placerea de a-i cunoaste si de a-i intervieva pe actrita australianca Samantha NOBLE si pe Arthur KADE- fondatorul si directorul Scolii de Film Partycp8-Sydney.

Fiica lui “Denathor (Lord of The Ring), Samantha Noble, despre Melissa:

“Dark, smouldering, and mysterious”

Samantha Noble nu este  doar fiica renumitului actor australian John Noble (rolul Denathor in Lord of The Ring), este ea insasi actrita, cu roluri in productii australiene de succes, dar si internationale. De catava vreme, Samantha Noble o pregateste in particular pe tanara australianca de origine romana Melissa Hanes. Pe cine altcineva ar fi fost mai nimerit sa intreb cum este Melissa?

-Sam, stiu ca Melissa ia lectii de actorie in particular, cu tine, de aceea cred ca esti persoana cea mai potrivita care-mi poate vorbi despre ea.

-Mel, in mod evident, arata asa cum te-ai astepta sa arate o actrita- asta in primul rand, pana sa ajungi sa vorbesti de talent si de altele. Arata  splendid in camera (de filmare), are ceea ce se cheama stillness(liniste)si e foarte naturala. Ei nu e nevoie sa-i spui vreodata sa scada din accent (ul dramatic) pe ici-pe colo, pentru ca are acel simt interior de a nu-si exagera miscarile, atitudinea, replicile. Ce-mi place la ea in mod deosebit este ca poate juca “dark, smouldering and mysterious” (intunecat, mocnit si misterios) si asta este exact ceea ce se cere de la o femeie care trebuie sa fie “in fata”, “sa conduca jocul”.

-Inteleg ca urmeaza s-o duci pe Melissa la niste auditii, privind noi roluri pentru ea in niste productii cinematografice. Poti sa-mi dai cateva detalii?

-Nu pot sa-ti spun acum prea multe. Melissa, neavand inca un agent al ei, cand primesc  scenariile de la  regizori, ma uit peste ele si selectez ce cred ca i s-ar potrivi Melissei.

-Nici tu nu esti genul care sa se rezume la a-i pregati pe altii si aud ca rolului tau din Lord of The Ring i se vor adauga cat de curand altele, tot in pelicule internationale. Ce imi poti spune nou despre tine?

-Tocmai s-a lansat in format DVD filmul “See No Evil”, in care joc si eu (productie USA), iar pentru viitorul foarte apropiat amintesc “Gabriel”, o productie Sony Pictures, filmata doar cu actori australieni, in care , de asemenea, joc si eu. Tot anul acesta va iesi un horror, “The Gates of Hell”, tot o productie americana, pentru care  iar “sunt in carti”, iar un alt film in care joc , “Lovely Scarry Wolves” (nelansat inca pentru marele public), a fost acceptat la Cannes 2007.

-Tocmai ai urmarit premiera peliculei “Battle Therapy”. Indiferent de lungimea rolului fiecaruia, cine ti s-a parut a-si fi interpretat cel mai bine “partitura”?

-In opinia mea, cei care chiar s-au remarcat au fost cele doua Melisse (N.R. probabil se refera la Melissa si Larissa, in caietul-program al filmului singura cu numele Melissa fiind M. Hanes), Daniel Madani si Rahel Abdulrahman ( N.R. care are doar 15 ani si care se bucura de  aprecierea regizorului roman Iosif Demian in mod special).

-Sa fii celebra fiica a unui si mai celebru actor  e greu, e ceva ce te obliga sa-ti depasesti limitele sau, dimpotriva, e de bun augur?

-Pentru mine, a fi fiica lui John Noble nu e chiar asa de greu. Calitatea mea filiala nu mi-a adus neaparat roluri, cat contacte, ceea ce e de maxima importanta. Oricum, nu simt nici o presiune in a fi o Noble pentru ca, structural, sunt foarte increzatoare in mine, in ceea ce stiu si in ceea ce pot, sunt convinsa ca pot face fata oricarei provocari profesionale.

-Si, probabil, ai dreptate. Succes in continuare!

Din Polonia “rosie” a comunismului, in tara cat un continent- Australia
Arthur Kade, fondatorul si directorul Scolii de Film Partycp8, din Sydney, a plecat din Polonia “rosie” de cand era adolescent. In ’82 a infiintat in Australia cea mai de succes firma de filmari de nunta (probabil ceva in genul Bon Mariaje din Romania), castigand premii ce l-au propulsat pana in segmentul de business al genului din America. Azi, impreuna cu Adrian Bertino Clarke (nascut in Argentina), conduce Scoala de Film Partycp8 din Sydney, o adevarata pepiniera pentru cinematografia australiana si nu numai.

Am avut placerea unui scurt dialog cu el, centrat pe figura  renumitului regizor roman Iosif Demian, stabilit cu  multi ani in urma in Australia, unde a continuat sa  profeseze in domeniul care l-a consacrat: cinematografia, cea de conceptie, cea din spatele camerei, cea care naste staruri.
-Art, care a fost implicarea regizorului australian de origine romana, Iosif Demian, in acest proiect concretizat cu pelicula “Battle Therapy”?

-Iosif Demian a condus departamentul de filmare pentru tot proiectul. I-a invatat pe toti cei implicati la filmarea propriu-zisa a cadrelor sau  implicati in celelalte capitole dependente de filmare, tot ce trebuiau sa stie, tot ce inseamna filmare.

-Cum l-ai cunoscut pe I.D.?

- Mi l-a recomandat  un prieten de-al meu. Si-am ajuns, la randu-ne, buni prieteni. Regret ca nu a  putut ajunge la premiera, merita sa vada succesul  studentilor lui! Are, insa,  un alt proiect in derulare, nu e in Sydney ( N.R. intr-adevar, premiera  filmului Battle Therapy l-a prins pe dl. Iosif Demian in Adelaide).

-O sa lucrati  impreuna si pe viitor?

-In mod cert, daca tine de mine! Va continua sa predea la Partycp8 si, in plus, avem deja o pre-productie.

-Atunci, cu siguranta ne vom mai intalni! Si, pana atunci, noi succese!
Bucataria “Battle Therapy”

Dr. psiholog -psihoterapeut Julian Stone (Benjamin Barrymore Hanly) era cat se poate de multumit de viata lui, atat profesionala, cat si amoroasa, careia tocmai se pregatea sa-i suprime burlacia printr-o logodna ca-n filme, “parafata, stampilata” cu inelul de rigoare -unde altundeva decat sub celebrul pod  din Sydney Harbour si cand altcandva decat la miezul noptii, de revelion, sub focul de artificii de pe pod, transmis de toate televiziunile din lume (scenele din Sydney sunt cu adevarat  de o frumusete spectaculoasa)? Doar ca acesta a uitat sa-i ia in calcul pe ciudatii lui pacienti, intr-adevar unul mai ciudat decat altul- care nu erau dispusi sa-si  imparta atentia terapeutului cu Grace (Millie Zinner), blonda sexy, cuminte, frumoasa, desteapta si devreme acasa - logodnica in cauza. Filmul este de la cap la coada o lunga lista de aventuri in care comicul tasneste exploziv, pe alocuri, compensand unele momente de inactiune sau de dialog prelungit. Dr. insista sa se insoare, pacientii insista sa-l saboteze, pana cand se ajunge la o complicitate amuzanta: el isi regizeaza moartea la propria-i nunta, cu ajutorul unuia dintre pacienti, mafiot -iata  reaparand ideea din mai celebrele “Cu nasul la psihiatru” si ‘Naşul stresat”, cu titlurile originale “Analyze This” si “Analyze That”. Se retrage apoi intr-un mic paradis, sa-si consume macar luna de miere, incredintat alaturi de frumoasa lui sotie ca nimic nu le poate tulbura gangureala. Asta pana cand de pe masa cu sampanie, unde tronau pantofii proaspetei dne Stone, dispare unul, cat ai clipi – indiciul cel mai clar ca un pacient de-al dr, Cody (Daniel Madani), care avea mania  de a pipai/ privi/fura pantofii de dama, e “pasager clandestin la bord”, in paradisul tinerilor insuratei. Si asta tocmai cand ne convinsesera pe toti ca totul s-a sfarsit cu bine…

In toata aceasta poveste, Melissa Hanes este unul din pacientii doctorului Stone, neputandu-si controla nevoia obsesiv–compulsiva de a curata totul in jur, de la scaunul pe care urma sa se aseze, pana la paharul din care vecinul de masa urma sa bea vin, intr-un restaurant. Alb complet, manusi pana la cot, un pic de rigiditate imprimata tinutei ei oricum foarte distinse, asa, cu un vag aer nobil –toate din imperioasa ei nevoie de curatenie- iata o manie  destul de …eleganta pentru  foarte tanara actrita romanca, rol care nu face decat sa ii puna in valoare calitatile din real life: frumusete, sarm, un pic de mister, un pic de tristete. Si, intr-adevar, si-a jucat rolul impecabil!

Regia o semneaza doi tineri ( am mai spus si cu alta ocazie ca filmul este in intregime gandit si facut de si cu  tineri): Angela Pezzano, australianca dar cu origini evidente in Italia si Sam Kanj, nascut in Australia dintr-o familie de emigranti libanezi. De altfel, mai toata lista  de nume amesteca in steagul Australiei alte cateva drapele: Melissa pe al Romaniei, Julia Than pe al Noii Zeelande, Rahel Abdulrahman e un kurd simpatic din Iran, venit aici de la 3 ani si tot asa.

N-as vrea sa uit a aminti cativa dintre mentorii acestui proiect, acestui film, unii dintre ei profesionisti din “imperiul “hollywoodian, altii din industria cinematografiei australiene: Jim Muro ( DOP Crash, Swordfish, X-Men:The Last Stand), Lewis  Teague (regizor al Jewel of Nile, Nash Bridges), Eugene Lazarev (actor- The Sum of Zall Fears, The Saint), Dov Simens (ales “cel mai bun instructor de film de la Hollywood”) si, printre ei, cu mandrie l-am vazut amintit pe Josif Demian -cred ca nu  mai e cazul sa scriu aici peliculele care ii poarta semnatura, fie ca operator de film (printre cei mai buni pe care i-a avut Romania vreodata, daca nu chiar cel mai bun), fie ca regizor. M-as mai  intinde pe o pagina numai ca sa scriu titlurile acelor filme. O aman pe alta data, cand “va ridica embargoul” pe care nici nu stiu daca si l-a impus siesi sau presei, de a nu mai spune absolut nimic despre el  celor din presa. Probabil ca, dupa cat noroi au cheltuit unii “pentru” el, ii e si lui greu sa mai faca distinctia intre alb si negru. Ma cheama Alba ca Zapada, dle. Iosif Demian ( Loredana TT e doar un pseudonim), cand imi dati un interviu?