As a self-proclaimed expert on Love, what it is and what it is not, I know very little about the opposite sex--men.  I'm only a woman, age 53, not getting any younger, whose life has worked out pretty much to her liking, except for men.

As you lay quietly sleeping beside me, I want you to know I love you. As a new Wifey, I've no doubt that I make mistakes, don't do the right thing and just mess up in general sometimes. But, just so you know, I am trying, always... figuring and reconfiguring how to pull off this whole "wife" thing... how best to make you happy, how often I should put out, etc. It's not always easy to bite my tongue or drop the 'tude, but I'm working hard at it. Promise.  

In all seriousness, just a little more than one month ago, I gave you my heart in front of almost everyone we know and I meant it -- with all my soul.

Sweet dreams, my love.

Love,

Wifey

PS- Please don't bust your gaping head wound open tonight in bed. I don't want to wake up in a pool of blood. Danke.

PPS- Make sure to get your thank you notes written this weekend and also to hide the damn tv cords in the bedroom -- we look like we're living in the white trash rodeo over here. Thanks.

2.  Remind yourself of this smiley-face during the day when you are caught up in stressful situations.  Take a moment and smile inward even when you are with other people.

3.  Before going to bed look in the mirror and smile at yourself.  This can help you have better sleep and sweeter dreams.  You are likely to have less stress the next day or at least you will know how to manage it better.

It's no easy task to spark my interest, but he has done just that...

I am about to head off to bed, so I wanted to say to the Mystery Cowboy in the night, dressed in nothing more than his jeans & his hat, and who knows my weakness for Joop cologne and crisp, starry filled nights ....

Sweet Dreams.

*the art of looking sideways 

You should watch it though. Why should you watch it? If for no other reason than the sound track. Listen to this guy. Tyler Waldorf (That's his myspace page.) You'll specifically want to listen to the song titled "Angels in Words". He's a little raw, but I kinda like it. If I could figure out how to put it on here I would. So sorry.

Now, go and listen. Thank me later.

This is the part I like the most I think (although I might be in love with all of it):

so rate your tales and sing your songs
and don't forget what went wrong
with all the lies we hear and say
everything is gone today
we close our eyes and hope for sleep
in our dreams we find our peace
to fill the cracks where once we leaked
to set our souls to be free

For someone who spends as little time at peace as I do, the whole experience of this song was peaceful - and that's saying quite a lot.

Poder, riqueza, o cambiar el mundo. Todos absolutamente todos tenemos ambiciones. La diferencia entre aquellos que tienen un chingo y los del montón, es que los que tienen un chingo también tienen responsabilidades del tamaño del mundo.

¿Cuántos de nosotros estaríamos dispuestos a sacrificar una vida de familia por un sueño?

¿Cuántos de nosotros dejaríamos a la gente importante por las obligaciones?

¿Cuantos estamos dispuestos a pasar hasta una semana completa en la oficina na'mas porque una pendejadita para algunos, no queda bien?

Si a huevo todos queremos una casa en  las lomas, un porsche y si se puede un montón de parejas para divertirse. Pero el costo tras eso, de verdad, no cualquiera lo puede pagar, y no estoy hablando de lana mis queridos muchachos. Nel ni madres.

Ejemplo:

Mi pinche madre. Es maestra y quiere todo, pero no quiere dar más allá de sus horas de trabajo, es más le da hueva ponerse a investigar de su propio trabajo.

Definitivamente no soportaría citas por toda la ciudad, arrear a esclavos, ejem, empleados, noches de contestar mails, planear cosas y levantarse temprano para seguirle. Me cae no.

Sweet dreams are made of this... me cae que tenían toda, la cochina razón.

Yo ignoro si podría hacerlo, pero me divierto mucho imaginando que puedo... ¿y ustedes?

Mirei-san, the ultimate Shunya design(?!) Yes, quite possible. Mirei-san is a 1/7 Scale PVC figure, brought to you by the Kotobukiyan folks. My non-collector friends can't help taking sideward glances at her when they're around - all it takes is one look.

Anyway, I've dragged the release of this post because I actually felt it wasn't worth posting. Don't get the wrong idea, i'm not suggesting Mirei-san isn't worth the webspace! It's because, due to her popularity, there are plenty of better photoshoot/galleries of Mirei-san on the web (For example, Danny's).

But alas, I've decided to finish the job - hopefully there's something new in here for some people!

Mirei-san gallery follows...

Mirei-san Gallery

Above: Original Shunya drawing. Amazingly, I think the figure surpasses Shunya's original design (blasphemy!)

So, that concludes the gallery - hope you enjoyed the (brief) show! Since I've aquired a new camera since taking these pictures, hopefully my next batch of pictures will be less noisy/dusty/dirty (Or maybe dirtier?)

Well, there's really nothing to fault about this figure - absolutely none! She comes with two sets of hair: one up and one down (shown), as well as another right arm for either the post shown, or resting on her lap. Oh, and not forgetting the cast-off option. The shoe, I mean.

Have hours of fun seating her in random places - on top of your monitor, of the table etc. Any excuse to play with her ;)

I actually bought the HK 'red' version before I aquired the original version - I may do another photoshoot of that one in the future.

Now, look her in the deep into her eyes and tell me you can resist her - you're not human if you can!

Mickey Mouse / Warhol / Coleção Mitos / Litogravura

Superman / Warhol / Coleção Mitos / Litogravura

Crak/ Lichtenstein / Litogravura

Sweet dreams / Lichtenstein / Litogravura

Dagwood / Lichtenstein / Litogravura

* Entre US$ 500 e 670 mil é o valor estimado das obras de Andy Warhol e Roy Lichtenstein roubadas do Museu Aberg, na Suécia, em menos de 10 minutos.

Sera-chan is a 1/7th scale PVC figure sculpted by Mitumasa Yoshizawa (Reflect), and produced by Kotobukiya. Sera-chan is another figure based off a design by Shunya Yamashita, featured in his artbook, Sweet Dreams.

Apart from the clothing and hair colour, this figure doesn't really resemble the original drawing. However, that's no bad thing because this is an equally beautiful character. The original Sera-chan is portrayed as a cute schoolgirl and probably wouldn't strike such a provocative pose. This is a sexed up Sera-chan with a "come and get me look". Me likes =)

More photos of Sera-chan can be viewed by clicking the link.

Sera-chan Gallery

Above: Original Shunya drawing. Gives off a completely different vibe than the figure - both are still cute/hot nonetheless.

This is one of the earliest 'Shunya-design-to-figure' released (can't quite remember the order). I bought used Sera-chan on eBay, expecting her to be in "collector's condition" as stated in the auction description, but found long scratch marks across the base when I got her out of the box.

I wasn't too happy, but went on to attaching the figure to the base. Unfortunately, one of the peg didn't fit into the slot properly so I applied a bit of force to it, which resulted in Sera-chan's feet slipping across the base and - yep, you've guessed it - scratched it. Learn from my mistake and be careful when handling her!

Although the people at Kotobukiya did a good job of painting her face, they clearly left the painting of the hair to the janitors. The seams in the hair is also pretty apparent, with some dodgy patch-job on the right side of her hair/head. Apart from that, this is still a very nice figure, with perfectly recreated 'Shunya Eyes' and at an affordable price.

There is a blonde version of Sera-chan out there, which I have been trying to get. At the time of typing, there is someone selling one on eBay, but won't ship outside of the US. Bastard.

15/07/08 - This post was actually written when I started this blog, but decided to save it for the school feature ^^

Arisa 1/7 Scale PVC figure by Yamato's Creators' Labo. This is the original version, Yamato have since released Arisa in another colour variant.

Yamato bring's another one of Shunya's designs to PVC form, whilst doubling her breast-size in process. The original concept depicts a cute girl in sultry school top and knickers, choosing a guitar as the weapon of choice, as opposed to the usual sword.

The pose is spot on, but I can't get over the gi-normous eyes the sculpter ("Sunny Day"), er, sculpted.

I've kept her skirt on, as this is how I have her on display - sorry! I've also noticed that her skirt is on the wrong way, so you get a 'light-wind-breeze-revealing-bum-cheek' sort of pose ^^

Anyway, more pics of Arisa follows.

Arisa Gallery

Above: Original Shunya drawing. Purple or white stockings?

Arisa has her fans, and who can blame them? Girls with guitars = friggin' cool! The mirrored base is a real good feature that highlights her peachy bum (great for the perves amongst the masses). However, in my opinion, Arisa only looks good from certain angles due to the not-quite-right face, and I don't think the round glasses help either (not pictured, sorry!)

But actually, the worst part is the production quality of the figure. Yamato have done a real rubbish job (surprise, surprise) with Arisa, with worst than beginner hair colouring job, cast-off clothes that doesn't seem to fit back properly, and overall shoddy paintwork. I've got Ringo (from Air Gear) pre-ordered, but i'm worried Yamato will just cock it up now.

Another worrisome thing for potential buyers to know is that she is a real leaner, and probably worst than Shii. Unfortunately, rolled-up-paper-under-foot technique doesn't quite work so well on Arisa...

Shii Arisugawa, released by Kotobukiya, is a damn fine recreation of Shunya Yamashita's designs. She (or Shii - hahaha..ha.... sorry) is a 1/7 scale PVC figure, and comes packaged with her sword, a pink mobile phone and glasses.

Shii is one of my favourite Shunya figure - scrap that - one of my fav out of my whole figure collection. I still remember seeing her in a hobby shop, months before I started collecting myself, and I couldn't get her out of my mind. Returning to the store months later, I was disappointed to find out it was sold out (can't blame them!) - this lead me onto a searching hunt, which also introduced me to several other figures, thus triggering the domino affect.

I ended up buying Shii from a seller on eBay, second hand. It was in very good condition, but I still wished I'd bought her new now ("no other guy can touch her! NO ONE!!!"). Lame jokes aside, enjoy the pictures of Shii!

space - doh! you caught me!

Shii Arisugawa gallery follows.

space - doh! you caught me!

Shii Arisugawa Gallery

space - doh! you caught me!

Above: Original drawing by Shunya Yamashita - much cuter than the figure form.

Above: I've never actually noticed the seamline until now (time of editing post)

Above: Cheeky Shot ^^

Last 3 below: I really love how the 'on the wall' pictures look - I will probably do more of these kind of shots in the future.

Shii gets everything so right - right down to the striped underwear! As with alot of Shunya girls, Shii wields an cool-looking sword, although if that isn't your thing, you can replace it with a cute pink mobile phone.

Although I really like this figure, she doesn't come problem-free: she is a real leaner. I bought her in January, and I've had to set her upright at least 3 times now! My solution to this is to stick a rolled up piece of paper under her left foot - doesn't look too fancy, but it gets the job done!

There's another version of Shii available, sculpted by REFLECT - too bad she is resin model kit only.

So, all in all, this is a very hot figure, and I'd definitely recommend you add her to your collection! - even my non-collector friends appreciate her!

Firstly, I've got to apologise to all (two) of my fans for the extremely long delay in getting the second part of the feature out - I've got loads of excuses on standby, but it all boils down to pure laziness (sorry!)

Anyway, i'm back now (hopefully for good!) and, as you can see, i've brought the second part of the feature with me - yay!

Part 2's theme is the "School of Yamashita", which follows the figures of 3 school girls, and a seductive teacher/office lady who needs no introduction.

More...

As before, my posts aren't 'picture reviews' - you won't find shots of every possible angles and different accessory combinations. What you get is the select few pictures that I think represent the figure(s) well and highlight the best features.

From Left to Right: Shii Arisugawa, Arisa, Sera-chan and Mirei-san.

Whilst i'm here...

I got a Canon 450D SLR for my birthday in May, which hopefully means better quality shots! Unfortunately, these sets of pictures were taken around two months ago using my old Sony Cybershot, and I can't be bothered to re-do them all, so please put up with the grainy/noisey pictures one last time!

I'm looking forward to doing more figure photoshoots with my new camera and, if you're a pro, all constructive critism/advise is appreciated!

But for now, enjoy the show!

vis elaborat de Petronela Nita

Marele plus o fost, pentru mine, că toate trupele o cântat piesle pe care eu voiam să le aud neapărat. Aşa că am plecat foarte mulţumită de la festivalul ăsta.

Am ajuns vineri foarte dimineaţă, am fost culeasă de pe peron şi am mers direct la cafea. Bucureştiu e un oraş groaznic. M-aş putea plânge un post întreg despre asta dar chiar nu are nici un rost. Sărim peste ce am făcut înafara festivalului propriu zis - pentru că e neinteresant pentru altcineva decât mine - şi trecem la ziua 1 de B'EstFest

Vineri 4 iulie

Voiam să văd Apollo 440, Alanis Morissette şi UNKLE.

Am ajuns pe la 7 şi ceva la Romexpo. Mi-o rupt biletu şi mi-o pus o brăţară roz şi urâtă. Bine că era din material şi nu din plastic. Mi-o plăcut că se mişcau foarte repede la poartă şi nu prea era coadă. Bravo lor.

Până m-am orientat eu puţin m-am trezit cu o ediţie specială Sunete şi un ghid oficial în mâini. Ghidu ăla m-o ajuntat să mă orientez spre scena care mă ineresa. Până m-am dezmeticit am auzit o piesă jumate NSK. Sunau bine, dar nu aveau public tare mare.

Apollo 440 începuseră deja să cânte. Erau pe la a doua piesă. M-am învârtit pe acolo, m-am hidratat, m-am întâlnit cu oameni mişto cu care trebuia să mă întâlnesc. Apollo 440 o cântat bine, solistul era foarte energic şi concertul cred că era mult mai reuşit dacă era la o oră puţin mai târzie. Era prea cald afară, lumea nu era încălzită şi nu se prea mişca. Cam pe la ultima piesă începuse agitaţia. Au cântat piese ultra cunoscute gen Stop the Rock sau Ain't Talking 'Bout Dub plus altele mai puţin familiare mie. Nu mi-o plăcut că parcă erau rupţi din anii '90 (vestimentar vorbind), mai ales că era foarte vizibilă treaba asta. În rest, numai de bine de ei :)

Am trecut la scena din dreaptă să o aştept pe Alanis. N-am fost niciodată fan în adevăratul sens al cuvântului dar tot timpu am ascultat-o cu plăcere. E ok, are muzică şi versuri frumoase, iar unele piese îmi plac chiar mult. Am auzit Ironic, Hand In My Pocket şi Head Over Feet. O sunat curat şi emoţional pe alocuri. Ea o fost foarte enrgică şi vocea foarte curată. Mi-o plăcut de ea :)

O urmat atracţia serii pentru mine, domnii de la UNKLE pe care eu îi îndrăgesc de ceva vreme (cam de când am laut primele contacte cu trip-hopu acu vreo 7 ani). Mă aşteptam la multişor din partea lor, deşi eram sceptică. Pentru că mă gândeam că featuringurile fac multe la ei. Mă bucur taaaare mult că m-am înşelat. O fost DEMENŢI! Extraordinari. O fost dintr-o altă lume, aterizaţi pe scena aia. Unu din chitarişti parcă era titrez. Vocalul era din alt film, erau în luma lor şi ne chemau pe toţi în ea. Am intrat foarte repede în starea respectivă şi am dansat tot, dar absolut tot concertul. La Restless am rămas mută. La fel şi la My Shadow şi la In a State. Pentru mine o fost concertul festivalului. Am plecat de acolo cu genunchii moi şi cu bătăi neregulate ale inimii. Târziu mi s-o stabilizat. Îmi pare rău că nu o fost sonoru mai tare, pentru că meritau să bubuie în tot Bucureştiu şi că nu s-o întors la bis (citeam pe undeva pe net că astea două îs legate una de alta şi că, la rândul ei, trupa o fost deranjată puţin de faptu că nu o avut mai mult sonor; nu ştiu dacă îs doar speculaţii sau nu).

N-am luat aparat foto cu mine că nu am vrut să am responsabilitatea asta şi pentru că era posbili să nu mă lase să intru cu el. O făcut emagicu destule aşa că pun link de la pozele oficiale.

Official pics day one - B'estfest

Sărim iar peste detaliile zilei caniculare.

Sâmbătă 5 iulie

Voiam să văd Manic Street Preachers şi Nouvelle Vague

Din păcate am ratat primele două piese Manic. De fapt le-am auzit dar de la distanţă, că atunci intram. Mi-o fost puţin ciudă, pentru că voiam să aud de aproape Motorcycle Emptiness şi You Stole the Sun From My Heart, dar m-am mulţumit cu Autumn Song şi If You Tolerate This Then Your Children Will Be Next ca piesă de final (asta din ce mi-era mie musai). Mi-a plăcut tare mult. Încă se ţin foarte bine pe scenă, sună deosebit de frumos, şi reuşesc să transmită mesajul pe care îl vor. O fost un concert foarte cald pentru mine (cald as in plăcut, că era cald afară, propriu zis nu mai are rost să zic) şi mi-o plăcut tare mult. M-o luat o nostalgie liceeană foarte plăcută :)

Nouvelle Vague o fost atracţia serii pentru mine. Fetele au fost excelente. Şi atât de diferite. Înger vs drac. Una din ele era super kinky, prin poziţia pe scenă, felul în care cânta, tot. Una părea cea mai cuminte de pe lume. O dat tare bine pe scenă. Şi o cântat mult (bine peste timpu alocat şi menţionat în program). Am auzit piese cu care eram obişnuită: Human Fly, Dance With Me, Love Will Tear Us Apart, Teenage Kicks, Guns of Brixton, Too Drunk To Fuck, Bela Lugosi's Dead şi piese noi: Sweet Dreams, God Save the Queen. Am dansat, m-am simţit bine, mi-o plăcut tare mult. M-o deranjat că o avut vreo 2 sau 3 microfonii. Ce treabă-i asta?

Official pics day two - B'estfest

Bla bla bla până pe la 6

Duminică 6 iulie

Voiam să văd măcar o bucată din Kraak and Smaak, Stereophonics, Róisín Murphy şi Manu Chao.

Am ajuns pe la jumatea concertului Kraak and Smaak. Pe drum îmi zicea vară-mea că e curioasă cum e îmbrăcată tipa, pentru că o văzuse nu cu mult în urmă la BECK’SPERIENCE şi eu glumeam că poate e la fel. Gluma mea s-o cam adeverit, singuru lucru în plus fiind de data asta papucii. O sunat ok, dar nu m-o dat pe spate. Totuşi, nu-mi pare rău că am venit mai repede să-i prind. Tipa avea mişcare scenică ok. Dar eu eram nerăbdătoare pentru următoarele.

Stereophonics o sunat deosebit de bine. Kelly Jones arată wow. Pictures don't do hime enough justice. Şi asta pe lângă că are atitudine pe scenă şi cântă foarte bine. M-am topit de tot la Maybe Tomorrow, una din piesele mele de suflet alltime. Senzaţia o fost întărită de faptu că atunci am reuşit să mă văd cu Cristi, în sfârşit. Mi-o plăcut tare mult băieţii.

Pe miss Róisín Murphy am aşteptat-o 45 de minute. Toată lumea o zis că asta e fiţă şi o acuzat-o pe ea. De fapt căzuse ceva mixer şi până nu o fost rezolvată problema nu s-o putut începe concertul. La bis nu s-o putut întoarce pentru că întârzia Nelly prea mult (fiind pe scene alăturate) aşa că nu o fost vina ei. Cine s-o mai uitat la concerte Róisín şi cine o văzut-o duminică ce show o făcut, poate intui că o interesează cum apare live.

O fost EXTRAORDINARĂ. O schimabat ţinută după ţinută. O fost plină de energie şi vocea i-o sunat perfect. O fost robot prins în corp uman. Instrumentiştii o sunat excelent, la fel şi fetele de la baking vocals, care pe lângă că o completau vocal perfect, o făceau şi cu mişcarea scenică. Excelente fetele. Am fost hipnotizată tot concertul. Un UNKLE în variantă feminină din punct de vedere al senzaţiilor care mi le-o transmis. Nu mă aşteptam să cânte ceva din perioada Moloko, aşa că m-am bucurat foarte tare când am auzit Forever More. La Overpowered am fost ca-n transă. Şi nu doar eu dansam. Toată lumea în jurul meu o făcea.

Unde mai pui că peste toate astea îi şi frumoasă.

În timp ce mai salutam lume pe acolo şi mă pregăteam să mă îndrept spre Manu Chao am auzit-o pe Nelly Furtado cântând I'm Like a Bird, singura piesă care voiam să o aud, de altfel.

Din păcate la Manu Chao eram foarte obosită. Mă dureau îngrozitor picioarele şi nu am reuşit să intru cum trebuie în atmosfera concertului. Am stat foarte cuminte mai la o parte de mulţimea cu mâinile pe sus. Publicu mi s-o părut extraodinar iar trupa de pe scenă o sunat foarte bine şi o făcut o atmosferă tare faină.

Official pics day three - B'estfest

Majoritatea trupelor o promis că se întorc. Se pare că le-o plăcut publicul român care în general o fost foarte receptiv.

Mi-o părut rău că nu am putut vedea Kaiser Chiefs şi chiar Cypress Hill din cauză de suprapunere cu chestii ce mă interesau mai mult. Dar asta e. Mă consolez cu faptu că pe la toate festivalurile mari trebuie făcute alegeri de genu ăsta. Data viitoare!

Marile minusuri o fost căldura foarte mare şi, din punctu meu de vedere, imposibilitatea de-a găsi un taxi care să nu-ţi facă gaură în buget după terminarea concertelor. Aşa am ajuns eu duminică noaptea să mă "plimb" cu o durere groaznică de picioare de la Romexpo la Victoriei. Noroc că noaptea e mai răcoare şi că am avut companie plăcută.

Mai stăteam măcar încă 3 zile :) În ciuda minusurilor o fost un weekend prelungit tare reuşit. M-am întâlnit cu prieteni pe care nu i-am văzut de mai bine de-un an. I-am văzut pe Roxi şi David chiar înaninte să facă marea mutare spre state (vă ţin pumnii). Am cunoscut multă lume frumoasă care până atunci făceau parte doar dintr-o lume virtuală: Dana, Oae, Sociopatul, Vlad şi alţii.

Drumu înapoi nu o fost aşa roz pentru că nu am putut dormi deloc. Am avut şi întârziere. Pe de altă parte, am citit o carte mişto, deci tot nu o fost timp pierdut. :)

Una peste alta, frumos la B'EstFest. Sper să fie aşa şi la anu!

Love is in the air 
Everywhere I look around 
Love is in the air 
Every sight and every sound 
And I don't know if I'm being foolish 
Don't know if I'm being wise 
But it's something that I must believe in 
And it's there when I look in your eyes 
Love is in the air 
In the whisper of the trees 
Love is in the air 
In the thunder of the sea 
And I don't know if I'm just dreaming 
Don't know if I feel sane 
But it's something that I must believe in 
And it's there when you call out my name 
(Chorus) 
Love is in the air 
Love is in the air 
Oh oh oh
Oh oh oh
Love is in the air 
In the rising of the sun
Love is in the air 
When the day is nearly done 
And I don't know if you're an illusion 
Don't know if I see it true 
But you're something that I must believe in 
And you're there when I reach out for you 
Love is in the air 
Every sight and every sound 
And I don't know if I'm being foolish 
Don't know if I'm being wise 
But it's something that I must believe in 
And it's there when I look in your eyes

//Mumintrollet

Missed Calls,
Another Meal Skipped,
Aspirin,
Tears,
.....
And Darkness Falls

Unread Cards,
Another Vase Quashed,
Whisky,
Blood,
.....
And Darkness Falls

Unanswered Prayers,
Another Dream Shattered,
Sleeping Pills,
Silence,
.....
And Darkness Falls